Off…. Aceasta carte este “vinovata” pentru trezirea
interesului meu de a sti cat mai multe despre Holocaust, sa aflu cat de crud a
fost destinul pentru evrei. Ma doare mult cand citesc lucruri de acest gen si
ma gandesc la persoanele din jur care au asistat nepasatoare. Nu este prima
carte pe care o citesc cu acest subiect tragic insa, abia acum m-am hotarat sa
stiu mai multe. O sa va recomand de fiecare data ceea ce mie imi place.
Deocamdata am inceput o alta carte, dar o sa revin la subiectul Aushwitz.
In “Se numea Sarah” este vorba despre fenomenul cunoscut sub
denumirea de Vel’ d’Hiv, din iulie 1942. Sub numele de cod “Vant de primavara”,
politia franceza a dus la pieire intr-o singura zi, un numar mare de
familii.Intreaga actiune din acel an a fost una cruda si oribila, mai ales
pentru ca au trimis la moarte sigura si copiii, doar pentru ca erau evrei.
In 2002, la 60 de ani de la acest eveniment, Julia, ziarista
venita din America si stabilita la Paris, se ataseaza tot mai mult de acest
subiect. Actiunea cartii ne este prezentata in paralel, cel putin pana la
jumatatea cartii: investigatiile si viata Juliei si povestea Sarei, o fetita de
10 ani luata cu familia ei in timpul raziei din 1942.
Evenimentele sunt urmarite cu precizie, iar realitatea se
amesteca cu fictiunea.
In ziua “ridicarii”Sarei si familiei sale, fetita il incuie
pe fratele ei Michel, intr-un dulap secret unde obisnuiau sa se ascunda si ii
promite ca se intoarce dupa el, convinsa ca in 2-3 zile vor reveni la viata lor
frumoasa. Cheia o ascunde in buzunar stiind ca este ceea ce o leaga de micutul
baietel. Sarah trece prin foamete, urlete, duhoare si vede cum oamenii mor in
jurul ei. Dupa ce este despartita de parintii ei, intelege ca nu se mai intorc
si reuseste sa evadeze cu ajutorul unui politist. Alungata de fermierii din
apropiere, ajunge sa se adaposteasca intr-un cotet de caine. Oamenii din acea
ferma o ascund si o ajuta sa mearga la dulapul secret, unde il gaseste pe micul
Michel putrezit. Fostul ei apartament este ocupat de o familie de francezi, iar
fiul acestei familii va fi viitorul socru al Juliei, iar acest apartament
ajunge sa fie al acesteia. Fetita este
crescuta de cei doi fermieri care au adapostit-o, si ajutata fara sa stie, de
familia abia mutata in fostul apartament. Acestia s-au simtit “vinovati” ca au
ocupat acea casa, fara a sti in ce conditii.
Toata viata, Sarah poarta povara mortii lui Michel si chiar
daca incearca sa aiba o viata noua, nici sotul ei, si nici fiul ei, nu ii vor
umple acel gol din suflet, si aceasta decide sa se sinucida. Cele doua persoane,
nu ii stiu povestea trista, iar sinuciderea ei este vazuta ca un accident de
masina.
Viata Juliei o puteti afla citind aceasta carte. Eu am ramas
impresionata de cea a Sarei, si am preferat sa ma axez pe ea si sa va prezint
chiar mai mult decat trebuia. Sunt mult mai multe lucruri interesante in “Se
numea Sarah”, iar felul cum sunt povestite … trebuie sa va convingeti!
Un roman dur si emotionant, care provoaca dependenta si isi
pune amprenta adanc in mintea cititorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu