Lumina dintre oceane - carte

“Lumina dintre oceane” a devenit una dintre cartile mele preferate, imediat cum am inceput sa o citesc. Am scris recenzia cum am terminat-o, de aceea in momentele acelea am scris ca nu ma pot gandi la altceva. Intre timp au mai “aparut” cateva carti si la fel s-a intamplat. Probabil impactul acesteia a fost mare, pentru ca imi doresc mult un bebelus, iar subiectul aici s-a axat. Oricum a fost o lectura profunda si tulburatoare.

Personajele principale sunt Isabel si Tom, cei doi formand un cuplu aproape ideal, se inteleg foarte bine si au aceleasi preferinte. Dupa terminarea razboiului, Tom isi cere angajarea la far, dorind sa se izoleze de lume. O intalneste pe Isabel, iar aceasta decide sa il urmeze fiind singurii locuitori pe insula “farului”, pentru a-si intemeia o familie.

Dupa cateva sarcini pierdute, Isabel dorindu-si foarte mult sa devina mama, se indeparteaza cate putin de sotul ei. De aici si decizia lui Tom de a ascunde adevarul in ceea ce priveste o barca ajunsa pe insula lor. In barca se afla un barbat mort si un bebelus.

Stiind cat de mult isi doresc un copil si vazand-o in rolul de mama, accepta sa pastreze si sa prezinte fetita ca fiind a lor. Toate au fost in avantajul lor pentru ca Isabel tocmai pierduse o sarcina si au putut minti cu usurinta.

Din momentul “adoptarii fetitei”, totul se schimba. Viata lor frumoasa devine perfecta, iar povestea traita de ei este magica. Lucy(lumina) le umple golul din sufletele lor. Chiar daca Tom este “bantuit” de ceea ce a facut, il incurajeaza fetita sa continue, prin gesturile ei mici dar pline de dragoste.

La botezul micutei, cei doi afla de tragedia familiei Potts, si anume a Hannei: pierderea sotului si fetitei pe ocean. Acesta e momentul cand Tom este chinuit de constiinta sa si ii lasa un prim semn Hannei: un scurt mesaj ca fetita e bine, dar sotul ei este mort. Dupa doi ani, ii trimite jucaria din argint pe care micuta o avea asupra ei. Putem numi acest pas ca si “greseala” lui Tom sau “usurarea” sa.

Unul din prietenii sai, de pe vaporul care ii furniza mancarea lunar, indemnat de mama sa pentru recompensa uriasa, anunta unde a vazut jucaria de argint. Se dezlantuie clipe grele pentru Lucy, fiind atasata total de familia de pe insula, mai ales in momentul inapoierii ei catre mama naturala.

Tom isi ia vina totala asupra lui,iar Isabel este hotarata sa se razbune pe acesta pentru ca Lucy era cea mai importanta persoana din viata ei. Eu consider ca Isabel este singura vinovata, fiind egoista de la inceput, dar pedeapsa ei a fost cea mai grea si anume despartirea de copil.

Hannah are rabdarea necesara pentru incapatanarea fiicei ei, dar pana la urma au un final fericit dupa toata suferinta prin care au trecut.

Sunt mult mai multe de povestit insa nu vreau sa va stric bucuria parcurgerii acestei carti si va recomand din suflet aceasta poveste superba.

Inca de la primele pagini mi-am dorit foarte mult sa ajung la final pentru a afla deznodamantul, dar in acelasi timp nu-mi doream sa o termin. Presimt ca va fi recitita curand dar cu atatea carti superbe cine are timp de recitit?