Faceți căutări pe acest blog

marți, 14 februarie 2017

Produse neincepute

Pentru ca in ultima perioada am achizitionat aceleasi produse ca si data trecuta, nu voiam sa fac postari identice in materie de produse noi si m-am gandit sa fac inventarul celor neincepute. Am uitat sa fotografiez exact 8 sapunuri Dove. Cred ca observati ce preferinte am eu din moment ce cumpar des unele lucruri.
gelurile de dus Senses de la Avon

paste de dinti Signal (2 sortimente), gel intim, fixativ Taft si un demachiant Byphasse

crema de picioare, 2 lotiuni de corp Dove si un unt de corp (cred) Dove

spray B.U. si deodorante Dove si Nivea

spumant si gel de dus Avon

sampoane Clear

iar geluri de dus Avon si Dove

Creme de maini si "cutiute cu minuni" Oriflame
Folositi aceleasi produse ca si mine?

sâmbătă, 11 februarie 2017

Se numea Sarah - carte

Off…. Aceasta carte este “vinovata” pentru trezirea interesului meu de a sti cat mai multe despre Holocaust, sa aflu cat de crud a fost destinul pentru evrei. Ma doare mult cand citesc lucruri de acest gen si ma gandesc la persoanele din jur care au asistat nepasatoare. Nu este prima carte pe care o citesc cu acest subiect tragic insa, abia acum m-am hotarat sa stiu mai multe. O sa va recomand de fiecare data ceea ce mie imi place. Deocamdata am inceput o alta carte, dar o sa revin la subiectul Aushwitz.

In “Se numea Sarah” este vorba despre fenomenul cunoscut sub denumirea de Vel’ d’Hiv, din iulie 1942. Sub numele de cod “Vant de primavara”, politia franceza a dus la pieire intr-o singura zi, un numar mare de familii.Intreaga actiune din acel an a fost una cruda si oribila, mai ales pentru ca au trimis la moarte sigura si copiii, doar pentru ca erau evrei.

In 2002, la 60 de ani de la acest eveniment, Julia, ziarista venita din America si stabilita la Paris, se ataseaza tot mai mult de acest subiect. Actiunea cartii ne este prezentata in paralel, cel putin pana la jumatatea cartii: investigatiile si viata Juliei si povestea Sarei, o fetita de 10 ani luata cu familia ei in timpul raziei din 1942.
Evenimentele sunt urmarite cu precizie, iar realitatea se amesteca cu fictiunea.

In ziua “ridicarii”Sarei si familiei sale, fetita il incuie pe fratele ei Michel, intr-un dulap secret unde obisnuiau sa se ascunda si ii promite ca se intoarce dupa el, convinsa ca in 2-3 zile vor reveni la viata lor frumoasa. Cheia o ascunde in buzunar stiind ca este ceea ce o leaga de micutul baietel. Sarah trece prin foamete, urlete, duhoare si vede cum oamenii mor in jurul ei. Dupa ce este despartita de parintii ei, intelege ca nu se mai intorc si reuseste sa evadeze cu ajutorul unui politist. Alungata de fermierii din apropiere, ajunge sa se adaposteasca intr-un cotet de caine. Oamenii din acea ferma o ascund si o ajuta sa mearga la dulapul secret, unde il gaseste pe micul Michel putrezit. Fostul ei apartament este ocupat de o familie de francezi, iar fiul acestei familii va fi viitorul socru al Juliei, iar acest apartament ajunge sa fie al acesteia. Fetita  este crescuta de cei doi fermieri care au adapostit-o, si ajutata fara sa stie, de familia abia mutata in fostul apartament. Acestia s-au simtit “vinovati” ca au ocupat acea casa, fara a sti in ce conditii.

Toata viata, Sarah poarta povara mortii lui Michel si chiar daca incearca sa aiba o viata noua, nici sotul ei, si nici fiul ei, nu ii vor umple acel gol din suflet, si aceasta decide sa se sinucida. Cele doua persoane, nu ii stiu povestea trista, iar sinuciderea ei este vazuta ca un accident de masina.

Viata Juliei o puteti afla citind aceasta carte. Eu am ramas impresionata de cea a Sarei, si am preferat sa ma axez pe ea si sa va prezint chiar mai mult decat trebuia. Sunt mult mai multe lucruri interesante in “Se numea Sarah”, iar felul cum sunt povestite … trebuie sa va convingeti!

Un roman dur si emotionant, care provoaca dependenta si isi pune amprenta adanc in mintea cititorului.

joi, 9 februarie 2017

De-a v-ați ascunselea – film

De obicei, vreau sa va prezint filmele care mi-au placut mult. Am avut cateva dezamagiri, dar acest film m-a captivat si l-am recomandat zilele trecute surorii mele. Actrita principala, Dakota Fanning, este una din preferatele mele, iar acest rol i s-a potrivit foarte bine, cu toate ca filmul este din 2005 si avea o varsta frageda atunci.
Titlul filmului are un rol important pentru ca totul porneste de la acest joc. Emily, o fetita de 9 ani, adora sa se joace cu mama ei De-a v-ati ascunselea. Aceasta ramane traumatizata dupa sinuciderea mamei si impreuna cu tatal, David (Robert De Niro) se muta intr-o zona linistita aproape de padure. Acolo, ambii spera sa gaseasca un nou inceput si sa treaca peste evenimentele neplacute.
Emily ii povesteste tatalui sau ca are un nou prieten, pe nume Charlie, si impreuna se distreaza si se joaca. David se gandeste ca acest prieten imaginar este benefic pentru fetita, insa  fetita, se trezeste prinsa in mijlocul unor evenimente terifiante si devine speriata.
Charlie este un prieten imaginar, sau exista cu adevarat? Are influente negative asupra fetitei, sau benefice?

As vrea sa va prezint finalul, insa ma abtin cu greu dar va recomand acest film pentru ca nu aveti ce pierde. Incerc sa gasesc filme asemanatoare, dar am cateva pe lista de asteptare. O zi profitabila va doresc!

marți, 7 februarie 2017

Produse consumate

Stiu ca nu a trecut foarte mult timp de la ultima postare de acest gen insa, a fost plin cosul de "consumate" si trebuie sa fac loc pentru urmatoarele. Am mai multe produse incepute de aceea consum mai greu sau mai repede unele din ele. De exemplu, gelurile de dus le consum greu pentru ca am 5 - 6 incepute, iar la sampoane am consumat mai multe pentru ca mai aveam putin in fiecare.
Incep sa am numai produse "aproape pline" si o sa dureze sa fac urmatoarea postare de acest gen.
Nu am preferinte la deodorante sau produse impotriva transpiratiei pentru ca nu am avut probleme niciodata, si orice as folosi imi prieste.
Eu personal folosesc numai sampon Clear pentru ca este singurul care "ma scapa" de matreata insa am incercat si Farmec cu care am colaborat bine un timp pana au inceput mancarimile. Clear pentru barbati nu este consumat de mine ci de sotul meu cu toate ca am perioade cand folosesc si de la el fara sa am probleme. Dove este consumat si folosit de "musafiri".

Crema de maini imi este cea mai buna prietena pe timpul iernii. Cea de la Dove este foarte buna. Gelul de par a expirat aproape plin si nu pot spune daca este bun sau nu, cu toate ca eu nu folosesc asa ceva. Pasta de dinti Signal o folosesc mereu si imi place. Demachiantul de la L'Oreal s fost pe masura asteptarilor mele. 

Spumantul l-am folosit pe post de gel de dus. Cred ca stiti ca imi plac foarte mult spumantele si gelurile de dus de la Avon si am foarte multe neincepute.
Am o "obsesie" cu tot ce inseamna reimprospatarea casei si folosesc tot feluri de produse destinate "mirosurilor". Am consumat doua uleiuri volatile ambele luate din Jumbo (3 lei fiecare) unul cu miros de cirese, celalalt de iasomie. Spray-ul pentru aparatul Air Wick nu a a fost wow dar nici neplacut asa ca l-am lasat sa "isi faca treaba".
Ce produse ati incercat din cele consumate de mine?

luni, 6 februarie 2017

Cumparaturi haine - Reduceri


Ianuarie este luna reducerilor cel putin in mall-uri. Am profitat pe ultima suta de metri, si am gasit cateva lucruri care imi plac foarte mult la preturi mici.
Aceasta geaca din imitatie de piele de la Stradivarius a costat 50 lei. Este foarte subtire si deloc rigida. Gluga din material este detasabila. Imi place foarte mult cu toate ca acum regret ca nu am incercat un model de la Koton. 
Nu stiu cum sa descriu exact. Este un fel de trench subtirel stil 'army'. Se inchide la gat cu un "mos si baba" si in rest pica foarte bine. La spate are atasat jumatate de cordon si are si buzunare (in poza nu se vad). Ma gandesc la o tinuta cu o bluza decoltata. Este de la New Yorker si a costat 45 lei.
Blugi skinny de la Stradivarius - 40 lei.
Blugi rupti in zona genunchiului si jos la tiv. De la Bershka au costat 50 lei.
Cizmulite de la Stradivarius au costat 50 lei. Nu imi mai plac asa mult dar sper sa reusesc sa le port. Am o problema cu incaltamintea pentru ca de obicei port 37 si sunt slaba si din aceasta cauza vad un picior de numarul 40 la un corp de miniona. Ma potrivesc cu mama mea la incaltaminte si i-au placut foarte mult deci ma bate un gand...
 Am mai cumparat cate ceva insa nu se potriveau in acest context asa ca poate le arat intr-o viitoare postare. Voi ati profitat de aceasta perioada a reducerilor?

joi, 2 februarie 2017

Ceea ce ziua datoreaza noptii - carte

Pasiunea pentru carti o am din copilarie. Tatal meu “m-a introdus” in lumea aceasta. Acum 18 ani, tehnologia nu era avansata si, din plictiseala, am ascultat sfatul lui tati si am citit prima carte. A urmat a doua, a treia, a patra, etc. Nu il pot ajunge din urma niciodata pe el. Adevarul este ca nu cunoasc persoana care sa fi citit mai multe carti. Isi pierdea noptile citind inca din scoala, si nu numai noptile ci profita si de 5 minute libere. Economiile si banii de buzunar ajungeau la fratele sau mai mic in schimbul cartilor imprumutate de la diferite persoane. Biblioteca orasului era locul lui preferat. Acum nu mai are timpul liber de altadata pentru a merge in biblioteca, insa isi aduce aminte de tot felul de peripetii. Intr-o pauza de masa, bibliotecara l-a uitat inauntru. Fericirea lui pentru ca “a descoperit” locul secret al cartilor bune, pe care doamna le imprumuta “pe sub mana”.
In armata, prefera sa faca de paza in locul colegilor sai, in schimbul unor carti cerute de el.
Credeti ca acum citeste la fel de mult? Daaaaa! Pentru o carte buna, chiar daca o reciteste isi pierde cu lejeritate noaptea.

Saptamana trecuta m-am orientat la “Ceea ce ziua datoreaza noptii”. Nu stiu daca as fi “gasit” aceasta carte fara o recomandare. Cateodata sunt in impas cu “ce carte sa incep” si cand ma gandesc cate comori sunt…. Nu ma gandeam sa imi placa asa mult aceasta carte. Am ramas wow, de aceea vreau sa va povestesc de ea acum cand inca imi este in minte si in suflet. O sa ramana mult timp acolo insa imi place sa “exagerez” putin cateodata.
Romanul debuteaza cu povestea lui Younes, un baiat algerian, crescut pana la varsta de 9 ani, de familia sa naturala impreuna cu sora sa mai mica. Younes este adoptat de unchiul sau, un farmacist cu o situatie materiala de mijloc, casatorit cu o frantuzoaica. Tatal baiatului natural este de accord cu aceasta “adoptie” pentru ca intampina esec dupa esec: isi pierde pamanturile, banii economisiti si ia viata unui om. Nu doreste ca fiul sau sa duca o viata asemanatoare, si isi doreste pentru el  o educatie si profesie frumoasa.
Rebotezat Jonas, existent lui va fi marcata de apartenenta la doua lumi diferite, cea a francezilor dobandita prin integrarea in societatea lor si prin educatie, si cea a algerienilor, prin sange.
Povestea acestui baiat este prezentata pana la batranete, insa nu este usor de povestit. Nu ne sunt aratate doar momentele cliseice si importante, ci situatii dificile ale lui, ale prietenilor sai, familiei si a cunostintelor.Desi am sperat ca dragostea sa invinga la final, intr-un fel ma bucur ca nu a fost asa, pentru ca impactul cartii asupra mea nu ar fi fost acelasi. Am vorbit de dragoste pentru ca orice poveste spusa are in componenta si o poveste de iubire. Cea dintre Younes/Jonas si Emilie este una care desi a fost impartasita de cei doi, nu a avut un “happy end”. Eu il pot considera pe Jonas ca fiind las, insa cred ca este foarte curajos pentru ca a putut sta departe de fata pe care o iubea. Se gandeste ca exista un destin si ca poate asa a fost sa fie, insa la final isi da seama ca destinul ni-l facem si singuri.

Sunt foarte multe lucruri importante in aceasta carte, si ma repet chiar nu imi pot gasi cuvintele. Aseara am reusit sa vad si filmul. Ca de fiecare data filmul nu respecta in totalitate naratiunea cartii, insa pot spune ca mi-a placut. Daca nu citeam cartea si vedeam filmul, imi placea mai mult si daca citeam cartea dupa film, nu imi mai placea asa mult cartea. Poate era bine sa raman doar cu cartea. Hmm nu ma pot decide niciodata.

O sa cititi aceasta carte?