Se numea Sarah - carte

Off…. Aceasta carte este “vinovata” pentru trezirea interesului meu de a sti cat mai multe despre Holocaust, sa aflu cat de crud a fost destinul pentru evrei. Ma doare mult cand citesc lucruri de acest gen si ma gandesc la persoanele din jur care au asistat nepasatoare. Nu este prima carte pe care o citesc cu acest subiect tragic insa, abia acum m-am hotarat sa stiu mai multe. O sa va recomand de fiecare data ceea ce mie imi place. Deocamdata am inceput o alta carte, dar o sa revin la subiectul Aushwitz.

In “Se numea Sarah” este vorba despre fenomenul cunoscut sub denumirea de Vel’ d’Hiv, din iulie 1942. Sub numele de cod “Vant de primavara”, politia franceza a dus la pieire intr-o singura zi, un numar mare de familii.Intreaga actiune din acel an a fost una cruda si oribila, mai ales pentru ca au trimis la moarte sigura si copiii, doar pentru ca erau evrei.

In 2002, la 60 de ani de la acest eveniment, Julia, ziarista venita din America si stabilita la Paris, se ataseaza tot mai mult de acest subiect. Actiunea cartii ne este prezentata in paralel, cel putin pana la jumatatea cartii: investigatiile si viata Juliei si povestea Sarei, o fetita de 10 ani luata cu familia ei in timpul raziei din 1942.

Evenimentele sunt urmarite cu precizie, iar realitatea se amesteca cu fictiunea.

In ziua “ridicarii”Sarei si familiei sale, fetita il incuie pe fratele ei Michel, intr-un dulap secret unde obisnuiau sa se ascunda si ii promite ca se intoarce dupa el, convinsa ca in 2-3 zile vor reveni la viata lor frumoasa. Cheia o ascunde in buzunar stiind ca este ceea ce o leaga de micutul baietel. Sarah trece prin foamete, urlete, duhoare si vede cum oamenii mor in jurul ei. Dupa ce este despartita de parintii ei, intelege ca nu se mai intorc si reuseste sa evadeze cu ajutorul unui politist. Alungata de fermierii din apropiere, ajunge sa se adaposteasca intr-un cotet de caine. Oamenii din acea ferma o ascund si o ajuta sa mearga la dulapul secret, unde il gaseste pe micul Michel putrezit. Fostul ei apartament este ocupat de o familie de francezi, iar fiul acestei familii va fi viitorul socru al Juliei, iar acest apartament ajunge sa fie al acesteia. Fetita  este crescuta de cei doi fermieri care au adapostit-o, si ajutata fara sa stie, de familia abia mutata in fostul apartament. Acestia s-au simtit “vinovati” ca au ocupat acea casa, fara a sti in ce conditii.

Toata viata, Sarah poarta povara mortii lui Michel si chiar daca incearca sa aiba o viata noua, nici sotul ei, si nici fiul ei, nu ii vor umple acel gol din suflet, si aceasta decide sa se sinucida. Cele doua persoane, nu ii stiu povestea trista, iar sinuciderea ei este vazuta ca un accident de masina.

Viata Juliei o puteti afla citind aceasta carte. Eu am ramas impresionata de cea a Sarei, si am preferat sa ma axez pe ea si sa va prezint chiar mai mult decat trebuia. Sunt mult mai multe lucruri interesante in “Se numea Sarah”, iar felul cum sunt povestite … trebuie sa va convingeti!

Un roman dur si emotionant, care provoaca dependenta si isi pune amprenta adanc in mintea cititorului.