Ceea ce ziua datoreaza noptii - carte

Pasiunea pentru carti o am din copilarie. Tatal meu “m-a introdus” in lumea aceasta. Acum 18 ani, tehnologia nu era avansata si, din plictiseala, am ascultat sfatul lui tati si am citit prima carte. A urmat a doua, a treia, a patra, etc. Nu il pot ajunge din urma niciodata pe el. Adevarul este ca nu cunoasc persoana care sa fi citit mai multe carti. Isi pierdea noptile citind inca din scoala, si nu numai noptile ci profita si de 5 minute libere. Economiile si banii de buzunar ajungeau la fratele sau mai mic in schimbul cartilor imprumutate de la diferite persoane. Biblioteca orasului era locul lui preferat. Acum nu mai are timpul liber de altadata pentru a merge in biblioteca, insa isi aduce aminte de tot felul de peripetii. Intr-o pauza de masa, bibliotecara l-a uitat inauntru. Fericirea lui pentru ca “a descoperit” locul secret al cartilor bune, pe care doamna le imprumuta “pe sub mana”.

In armata, prefera sa faca de paza in locul colegilor sai, in schimbul unor carti cerute de el.

Credeti ca acum citeste la fel de mult? Daaaaa! Pentru o carte buna, chiar daca o reciteste isi pierde cu lejeritate noaptea.

Saptamana trecuta m-am orientat la “Ceea ce ziua datoreaza noptii”. Nu stiu daca as fi “gasit” aceasta carte fara o recomandare. Cateodata sunt in impas cu “ce carte sa incep” si cand ma gandesc cate comori sunt…. Nu ma gandeam sa imi placa asa mult aceasta carte. Am ramas wow, de aceea vreau sa va povestesc de ea acum cand inca imi este in minte si in suflet. O sa ramana mult timp acolo insa imi place sa “exagerez” putin cateodata.

Romanul debuteaza cu povestea lui Younes, un baiat algerian, crescut pana la varsta de 9 ani, de familia sa naturala impreuna cu sora sa mai mica. Younes este adoptat de unchiul sau, un farmacist cu o situatie materiala de mijloc, casatorit cu o frantuzoaica. Tatal baiatului natural este de accord cu aceasta “adoptie” pentru ca intampina esec dupa esec: isi pierde pamanturile, banii economisiti si ia viata unui om. Nu doreste ca fiul sau sa duca o viata asemanatoare, si isi doreste pentru el  o educatie si profesie frumoasa.

Rebotezat Jonas, existent lui va fi marcata de apartenenta la doua lumi diferite, cea a francezilor dobandita prin integrarea in societatea lor si prin educatie, si cea a algerienilor, prin sange.

Povestea acestui baiat este prezentata pana la batranete, insa nu este usor de povestit. Nu ne sunt aratate doar momentele cliseice si importante, ci situatii dificile ale lui, ale prietenilor sai, familiei si a cunostintelor.Desi am sperat ca dragostea sa invinga la final, intr-un fel ma bucur ca nu a fost asa, pentru ca impactul cartii asupra mea nu ar fi fost acelasi. Am vorbit de dragoste pentru ca orice poveste spusa are in componenta si o poveste de iubire. Cea dintre Younes/Jonas si Emilie este una care desi a fost impartasita de cei doi, nu a avut un “happy end”. Eu il pot considera pe Jonas ca fiind las, insa cred ca este foarte curajos pentru ca a putut sta departe de fata pe care o iubea. Se gandeste ca exista un destin si ca poate asa a fost sa fie, insa la final isi da seama ca destinul ni-l facem si singuri.

Sunt foarte multe lucruri importante in aceasta carte, si ma repet chiar nu imi pot gasi cuvintele. Aseara am reusit sa vad si filmul. Ca de fiecare data filmul nu respecta in totalitate naratiunea cartii, insa pot spune ca mi-a placut. Daca nu citeam cartea si vedeam filmul, imi placea mai mult si daca citeam cartea dupa film, nu imi mai placea asa mult cartea. Poate era bine sa raman doar cu cartea. Hmm nu ma pot decide niciodata.

O sa cititi aceasta carte?