Faceți căutări pe acest blog

marți, 8 noiembrie 2016

Baiatul cu pijamale in dungi - John Boyne

Cum am ajuns sa citesc cartea? Hmmm… Majoritatea filmelor, serialelor, emisiunilor le urmaream cu sora mea. Spun le urmaream pentru ca sunt aproximativ doi ani de cand nu mai locuim impreuna si acum fiecare urmareste ce vrea si cand vrea. In concluzie urmaream si urmarim aceleasi filme si seriale ca doar suntem surori si avem aceleasi gusturi. Nu toti fratii si toate surorile au aceleasi gusturi? Probabil, insa eu am avut si am acest noroc. Si pot spune ca sunt cea mai fericita pentru ca rar se intampla sa ai in preajma ta o persoana cu care sa te potrivesti perfect.
Si intr-o seara “rasfoiam” folderele cu filme si am decis ca acesta sa fie. Mi-a placut filmul foarte mult si sunt sigura ca mi-ar fi placut si mai mult daca citeam cartea inainte. Si dupa “dragostea la prima vedere” cu filmul, am amplificat sentimentul si am citit cartea.
De fiecare data cand termin o carte superba o fac preferata mea pana la urmatoarea terminata. De aceea nu pot spune ca e preferata mea, insa se situeaza printre cele care si-au lasat amprenta in creierul meu.

Povestea este despre un copil, si cum sa nu te sensibilizeze cand aceasta se termina trist? Bruno e fiul unui comandant din cel de-al doilea razboi mondial si nu intelege de ce el si familia lui si-au parasit casa unde au locuit, orasul, prietenii, au lasat in urma totul pentru o casa si o viata “plictisitoare” fara locuri de explorat. Singurul lucru interesant pentru Bruno este privelistea de la geamul sau. Un fel  de sat cu case identice unde toti oamenii erau imbracati la fel: in pijamale cu dungi. Spiritul lui de observatie se activeaza si dorind sa descopere aventuri noi  gaseste o cale sa se furiseze din casa si sa ajunga la marginea “satului”. Aici il descopera pe Shmuel, un baietel evreu, de aceeasi varsta cu el. Se imprietenesc in scurt timp si se intalnesc regulat, insa aceasta prietenie duce la un final neasteptat si trist..

De multe ori cand aveam ceva de povestit saream direct la deznodamant (sury stie si ii placea foarte mult acest lucru) insa incerc sa nu exagerez din prima si aici.
In concluzie va recomand aceasta carte fara sa am emotii ca nu o sa va placa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu